În ultima vreme m-a tot întrebat lumea cam cât costă sa întreții o barcă. Cam cât sunt cheltuielile pe care le ai cu un velier anual. De aici mi-a venit ideea sa vă scriu cam ce știu eu despre treaba asta.

În primul rând, un lucru este cert: chiar dacă majoritatea costurilor sunt previzibile, nu înseamnă că nu te paște, când și când, și una de aia la care nu te aștepți. Cu toate verificările tehnice pe care le faci. Și poți să scapi usor – câteva zeci de euro sau mai puțin ușor – câteva sute sau chiar mii (Auch!) Dar hai să nu ne speriem chiar așa de la începutul poveștii și să trecem la lucruri concrete:

  1. O barcă trebuie să stea undeva. Într-o marină sau dacă ai o barcă cu pescaj mic pe care o sui pe peridoc, merge și în curtea unui prieten. Ai dat o bere și ai scăpat în cazul ăsta. Dar, dacă vorbim de cheiaj în marină, trebuie să știi că prețurile de pe la noi se învârt în jurul sumei de 100 euro + TVA pe metru liniar de barcă. Ai o barcă de 10 metri? Atunci o să plătești în jur de 1200 de euro/an.
  2. Pregătirea anuală a cocii/corpului bărcii (opera vie și opera moartă). (Precizare pentru cine e încă novice în lumea barcagiilor: opera moartă este partea corpului bărcii de linia de plutire în sus iar opera vie – acolo unde umblă organismele vii gen alge, scoici, corali – este de la linia de plutire în jos). Păi asta presupune, în primul rând, să scoți barca din apă cu o macara, să stea undeva pe timpul lucrărilor și apoi să fie din nou lăsată la apă. În funcție de compania cu care lucrezi, ridicatul, lăsatul și staționarea pe timpul lucrărilor te pot costa între 200 si 300 euro. Sigur, dacă nu vorbim din nou de situația în care urci tu barca pe peridoc, o lași la prieten în curte și o iei înapoi tot tu să o pui pe apă. Materialele si manopera pentru lucrări la opera vie la o barcă de aproximativ 10 m (curatire, primer, vopsea antivegetativă) precum si o revizie a motorului te pot duce undeva la 800 de euro.
  3. Revizia motorului. Aici intră filtre (ulei, aer), poate un impeller, o curea de alternator și ulei. Plus, evident manopera. Sincer, sunt adepta lucrărilor făcute de profesioniști chiar dacă mai toți știm să schimbăm un ulei și un filtru. Și dacă profesioniștii nu sunt chiar așa de profesioniști, poți să stai tu să-i supraveghezi. Dar ce câștigi e că atunci când fac toate lucrurile astea, pot descoperi (că au totuși ochi format din experiență) și alte lucruri pe care tu poate nu le vezi).
  4. Impozit pe bunuri. Norocul nostru că nu s-a votat până la urma legea cu ambarcațiunile care sunt bunuri de lux! Că altfel probabil vorbeam aici de cea mai mare suma dintre toate astea. Dar, să ne revenim, e o nimica toată: impozitul este cel pentru mijloace de transport pe apa, mai exact nave de sport si agrement si se calculeaza in functie de lungimea barcii: intre 2,5 – 12 m se plateste suma de 488 lei lei, iar ce depaseste 12 m – suma de 977 lei.
  5. Buget de neprevăzute la care, dacă facem o medie, să zicem că ar fi de vreo 500 euro/an, dar cumva e variabil în sensul în care poți să ai ani în care să cheltui 100 de euro și o dată la 5-7 ani să dai 5000 euro. Îți dau exemplul nostru, anul trecut am înlocuit motorul cu totul și investiția ne-a ”eliberat” buzunarele de vreo 7000 euro, dar cel puțin următorii 10 ani (sper eu!) nu îmi mai fac griji cu el. Orientativ, ar trebui să te gândești la costurile mari care vin o data la 5-7-10 ani, gen componente de motor, vele (un set nou de vele din dacron pentru un cruiser ajunge la vreo 3000-5000 euro), diverse aparaturi de bord gen: plotter de navigație, senzori, antene, anemometre, stații radio (între 300 și 3000 euro) și pe perioade mai scurte gen 3-5 ani: parâme, pompe (de apă, santină), boiler, sistem de încălzire, care nu depășesc câteva sute de euro (noi sau reparate).
  6. Asigurarea. Poate fi de tip CASCO sau RCA. Cam 2000 de euro/an la o barcă medie și nu foarte veche (după 2008).
  7. Costul înmatriculării e în funcție de puterea motorului și lungimea bărcii, reflectate de fapt într-un cost al inspecției tehnice în vederea înmatriculării și un cost pentru emiterea în sine a carnetului. Una peste alta, în jur de 1200 lei. O dată la cinci ani trebuie reînnoit raportul de inspecție tehnică, costa în jur de 600 lei, la o barcă medie.

     Acum, la final de ”deviz”, o precizare importantă: aceste direcții de întreținere sunt valabile pentru o barcă din fibră, în niciun caz pentru una din lemn. Fericiții posesori ai bărcilor de lemn (niște frumuseți admirate și invidiate de toți) ar face bine să se facă foarte bogați pentru că femeile frumoase se întrețin cu dificultate și costuri mari 😛. Nu intru în niciun fel de detalii pentru că aici competențele mă depășesc cu mult.

     Ca și concluzie, rețineți: proprietarul de barcă are două momente fericite în viață apropos de barcă: când o cumpără și când o vinde! 😀 Altfel, barca e, cum spuneam mai sus, o doamnă cu pretenții care trebuie dusă la salon și care are nevoie să fie și frumoasă și funcțională! Dacă îți va placea să o bibilești non-stop când ești cu ea la mal să vezi ce-i lipsește, să bei un rom cu cola în timp ce: îi lustruiești mobila, speli santina, strangi șuruburile de la clanță, schimbi oglinda la baie, înlocuiești parâmele uzate, recondiționezi tec-ul (sau teak-ul, pentru cei mai pretențiosi la limba 😛), înlocuiești splinturile, tragi remorci prin catarg, cureți loch-ul, ungi cu WD40 diverse, scrutezi găurile din vele în soare, cureți husele la canapele, schimbi pompa de la WC, lustruiești aragazul și lista poate continua – te las pe tine sa mai descoperi ce e de făcut 😉.

     Nu mai fac niciun calcul final. Te las pe tine să îl faci. Sau nu. Țin să îți mai spun că în tot ce am scris până aici am fost extrem de obiectivă. Dar închei cu subiectivitatea omului plecat cu pluta și-ți zic că anul ăsta am mai luat o barcă 😛. Ceea ce îți dorim și tie!  

     Semnează cu drag,

    Oana cu marea mea și velele mele 🙂