Despre sportivitate
Astazi as vrea sa vorbim despre sportivitate in yachting, sport care abordeaza acest aspect intr-un mod deosebit. In cartea RRS (Racing Rules of Sailing), chiar in debut, este statutat principiul fundamental, citez:
„A fundamental principle of sportsmanship is that when competitors break a rule they will promptly take a penalty, which may be to retire.”
De asemenea, as vrea sa mai citez si un pasaj din regula a doua, fundamentala:
„A boat and her owner shall compete in compliance with recognized principles of sportsmanship and fair play.”
Din cele doua propozitii citate rezulta o serie de aspecte extrem de importante pe care as vrea sa le subliniez:
Este absolut necesar pentru un concurent sau un proprietar de ambarcatiune care concureaza sa cunoasca foarte bine regulile sub care concureaza. Altfel cum ar putea sa stie ce reguli trebuie sa respecte si daca a incalcat sau nu o astfel de regula? Si da, trebuie citit nu numai setul de reguli generale din RRS, dar si documentele specifice unei regatte sau unei curse in particular (anunt de cursa, intructiuni de cursa, amendamente, anunturi catre concurenti).
Pe de alta parte, in momentul in care un concurent devine constient de faptul ca a incalcat o regula, acesta trebuie sa se ”auto-pedepseasca” – daca imi este permis sa spun asa – prin efectuarea unei penalizari (o rotire sau doua, fapt care duce la pierderea unui timp important in ecuatia cursei) sau chiar prin retragerea din cursa respectiva. Conceptul de a sti ca ai incalcat o regula este unul foarte interesant: iti poti da seama singur, prin recunoasterea unei situatii neconforme cu regulile sau poti primi semnalizari venite de la un alt concurent sau un oficial al cursei respective (ofiter sau jurat). Conceptul aduce practic un fel de „obligatie soft”, sa-i spunem, celorlalti concurenti de a semnaliza unei ambarcatiuni ca este intr-o situatie in care ar trebui sa faca o penalizare, oricare ar fi ea.
De exemplu, cand un concurent observa o ambarcatiune care a incalcat o regula, fie ca a fost sau nu implicat in incident (ambarcatiunea vizata a atins o baliza sau nu i-a acordat drept de trecere), regula spune ca primul lucru care trebuie facut, in cazul in care vrea sa protesteze respectiva ambarcatiune, este sa o informeze pe aceasta referitor la intentia de a o protesta. De multe ori, aceasta obligatie este interpretata ca o constrangere menita sa limiteze numarul de proteste valide ce vor trebui judecate la sfarsitul zilei, dar daca privim lucrurile din perspectiva principiului fundamental, este corect sa-i dai sansa cuiva care a incalcat o regula sa se auto-penalizeze. Cand ne spune RRS ca trebuie facut acest lucru? „Cat de repede este posibil”. De ce? Tot RRS explica: pentru a permite celuilalt sa faca penalizarea tot „cat de repede este posibil”. Ca urmare, putem spune ca o striga „protest” unei ambarcatiuni poate fi considerat un gest de sportivitate si nu neaparat o amenintare a unui potential protest.
Dar pentru ca am spus ca aceste materiale vor fi despre managementul regattelor, din acelasi punct de vedere pot fi privite si unele obligatii ale comitetului de cursa. De exemplu, in cazul unei rechemari individuale, este obligatia clara a comitetului de cursa de a semnala, prin arborarea pavilionului „X” si prin semnalizarea sonora asociata, faptul ca una sau mai multe ambarcatiuni au fost identificate ca fiind peste linia de start in momentul startului. Aceasta semnalizare trebuie facuta intr-un interval de maxim 5 secunde de la start pentru a permite ambarcatiunii care s-a aflat peste linie sa reia startul ca si auto-penalizare in cat mai scurt timp. Da, este obligatoriu ca semnalul sonor sa existe, lipsa acestuia nu poate fi trecuta cu vederea. In plus, in cazul curselor in care folosirea comunicatiilor VHF este posibila, instructiunile de cursa pot include o clauza care sa indreptateasca ofiterul de cursa sa anunte prin VHF ambarcatiunile care s-au aflat peste linie la momentul startului.
Pe de alta parte, tot in sarcina comitetului de cursa cade protestarea ambarcatiunilor care incalca reguli. Dar orientandu-ne pe acelasi principiu al sportivitatii si anume de a da sansa unei ambarcatiuni sa se auto-penalizeze si astfel sa evite consecintele unui protest rezolvat in sala de audieri, comitetul de cursa ar trebui sa se ghideze dupa un set de principii trasate de catre World Sailling prin politicile de management al curselor (nu sunt reguli, dar recomandari de urmat).
Astfel, comitetului de cursa ii este recomandat sa evite pe cat posibil protestarea unui concurent, pe considerentul ca jocul este intre concurenti si nu intre concurenti si comitetul de cursa. La aceasta eu as mai adauga un motiv, anume ca un protest al comitetului de cursa nu poate fi rezolvat pe apa, prin auto-penalizare, pentru ca nu se anunta pe apa, astfel ambarcatiunea in cauza ar fi privata de prevederile principiului fundamental.
Pe de alta parte, este in obligatia comitetului de cursa sa protesteze o ambarcatiune care concureaza atunci cand devine clar ca aceasta incalca tocmai prevederile regulii numarul 2 si anume „Regula sportivitatii” pentru ca, pana la urma, una din principalele sarcini al comitetului de cursa este sa se asigure ca regatta este bazata pe principiile si pe regulile sportivitatii. Mai sunt si alte cazuri in care comitetul de cursa ar putea sa protesteze o ambarcatiune, dar trebuie sa o faca cu foarte mare retinere pentru a nu avea o influenta majora in desfasurarea si stabilirea rezultatului final al cursei.
In final, as vrea sa punctez urmatoarea concluzie:
Chiar daca in anumite formate de cursa este chiar obligatorie prezenta pe apa a judecatorilor, yachtingul este un sport care nu are nevoie de „arbitri”, regulile si principiile acestuia putand sa asigure o buna desfasurare autonoma a competitiei. In acest context, rolul comitetului de cursa este doar de a asigura un „camp de lupta” sigur care sa dea sanse egale tuturor concurentilor in a caror competitie nu este bine sa intervina in mod brutal.